Fragment din cuvântul rostit în noaptea de Înviere

Iubiți credincioși, Hristos a înviat!

Suntem în cea mai luminoasă noapte și în cea mai importantă zi de peste an. Ziua Învierii Domnului. Este Ziua care dă sens vieții omului. Cuvintele „Hristos a înviat!” nu sunt doar un salut formal sau păstrarea unei expresii din tradiție. Nu! „Hristos a înviat!” este răspunsul lui Dumnezeu la toate întrebările omului, la toate fricile și nelămuririle lui.

De multe ori, viața noastră seamănă mai mult cu o Vinere a Patimilor decât cu Duminica Învierii. Trăim neliniștiți, suferinzi, urmăriți de îndoieli și temeri. Simțim uneori că lucrurile nu merg, că viața înaintează greu, că ușile se închid și că nu mai există ieșire.

Dar iată că vine, în fiecare an, Sărbătoarea Învierii și aflăm din nou că Hristos a înviat! Aflăm că nu există întuneric pe care Dumnezeu să nu-l poată lumina, nu există cădere din care omul să nu se poată ridica, mormânt din care omul să nu poată ieși.

Moartea nu mai este un sfârșit fără soluție

Ceea ce părea capăt, devine început. Mormântul devine doar o ușă prin care trecem într-o altă realitate. Și toate acestea pentru că Hristos a înviat!

Mai întâi, învierea Domnului schimbă raportarea la moarte. Moartea nu mai este un sfârșit absolut, ci o trecere. Învierea nu anulează durerea despărțirii de cei dragi și nici durerile cu care ne confruntăm în timpul vieții pământești, dar ne eliberează de disperare.

Învierea ne cheamă la o viață nouă, aici și acum

Nu este doar o promisiune pentru „după”, ci este o invitație la schimbare aici: să ieșim din îngustimea păcatului, din egoism și din frică acum și aici. Dacă Hristos a înviat, atunci și eu pot „învia” din mormântul blocajelor mele, dintr-o viață fără orizont.

Învierea ne mai spune și că nu suntem singuri. Hristos Cel înviat nu este o idee, ci o Persoană și o prezență. El intră în viața mea, în fricile mele, în întrebările mele, și mă luminează din interior.

„Veniți de luați lumină!”

Hristos ne spune tuturor în această noapte sfântă a Învierii: „Veniți de luați lumină!” Să nu plecăm acasă doar cu o lumânare aprinsă în mâini. Lumânarea se va stinge curând. Ci să rămânem și la Sfânta Liturghie pentru a pleca cu lumina aprinsă în inimă. Și să ducem această lumină mai departe: în casele noastre, în prieteniile noastre, în viața noastră de fiecare zi. Pentru că Hristos a înviat!