Istoria Mănăstirii Bucium

Începuturile acestei mănăstiri își au obârșia legată de întemeierea schitului românesc „Prodromul” din Sfântul Munte Athos, în secolul al XIX-lea. În anul 1853, ieroschimonahii Nifon și Nectarie, după ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o mică sihăstrie cu rânduială de obște asemănătoare celei din Sfântul Munte, scopul ei fiind atât duhovnicesc, cât și misionar-filantropic, pentru ajutorarea călugărilor români aflați în Sfântul Munte.

Întemeierea schitului din Bucium a fost posibilă datorită donației făcute de Grigore Alexandru Ghica al II-lea, constituită din 3000 de galbeni și o suprafață de teren de 4,1 hectare. Prima bisericuță era încadrată într-o clădire patrulateră, nu avea turlă, având înfățișarea unui paraclis, și a fost sfințită în anul 1871. Acest așezământ monahal, numit până în anul 1918 „Metoc” sau „Conacul Bucium”, a dezvoltat în zona Iașului un centru de spiritualitate și liniște duhovnicească, fiind de-a lungul timpului și loc de tihnă pentru mitropoliții Moldovei.

Schitul Bucium s-a dezvoltat considerabil după anul 1942, în urma cumpărării a 22 de hectare de teren de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, care includea și câteva construcții, printre care „Palatul Roznovanu”, „Casa de oaspeți” și „Atelierul de olane și conducte din lut pentru aducțiuni”.

Între anii 1950–1977, în timpul arhipăstoririi mitropoliților Sebastian Rusan (1950–1956) și Iustin Moisescu (1957–1977) și în timpul vrednicului de pomenire stareț Hrisostom Apostolache, biserica schitului a fost extinsă și împodobită cu pictură de către pictorul Vasile Pascu, într-un stil tradițional autohton de inspirație bizantină, fiind resfințită în anul 1967, odată cu finalizarea picturii. Ridicarea schitului la rangul de mănăstire are loc în anul 1993, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel — pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei — și prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Ansamblul mănăstirii astăzi

Astăzi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica; reședința mitropolitană cu paraclisul „Sf. Antipa de la Calapodești”; stăreția; casa de oaspeți; „Casa Roznovanu II” (chiliile călugărilor) și depozitul de vinuri, acesta din urmă fiind coordonat direct de Centrul Eparhial Iași.

1. 1853 Ieroschimonahii Nifon și Nectarie întemeiază sihăstria de la Bucium, cu donația lui Grigore Alexandru Ghica (3000 de galbeni și 4,1 ha).
2. 1863 La Bucium, pe atunci metoc al Schitului Prodromu, este zugrăvită în chip minunat icoana „Prodromița”.
3. 1871 Paraclisul este sfințit.
4. 1918 Până în acest an, așezarea este numită „Metoc” sau „Conacul Bucium”.
5. 1942 Schitul se extinde cu 22 ha cumpărate de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, împreună cu Palatul Roznovanu.
6. 1950–1967 Biserica este extinsă și împodobită cu pictură de Vasile Pascu; resfințită în 1967.
7. 1993 Schitul este ridicat la rang de mănăstire, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel și hotărârea Sf. Sinod.
8. 2005 Se înființează atelierul de pictură bizantină „Sf. Ioan Damaschin”.
9. 23 decembrie 2018 Arhimandritul Nicodim Petre este numit stareț al Mănăstirii Bucium.
10. 2023–2024 Este construit altarul de vară al mănăstirii.
11. 2025 Este consolidată clădirea stăreției și extinsă cu mai multe chilii pentru călugări.
12. 2026 Încep lucrările de construcție la Centrul Educațional pentru Tineret „Maica Domnului Prodromița”.