Prodromița
Cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos nu a fost zugrăvită la Athos, ci la Iași prin minune dumnezeiască.
Icoana Maicii Domnului Prodromița (Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, a Schitului românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos. Dimensiunile ei sunt de 100 × 70 cm. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, întrucât sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă.
Istoria icoanei începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu, când cuvioșii ctitori Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului. Ei cereau condiții stricte celui ce avea să se angajeze la lucrare: curăția trupească și sufletească, spovedania la duhovnic, post și rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării.
Minunea
Cuvioșii îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor și, în 1863, se apucă de lucru la Mănăstirea Bucium. În câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei, lăsând Sfintele Fețe — cea a Maicii Domnului și cea a Pruncului Iisus — la sfârșit, după tehnica picturii tradiționale de icoane. Însă, în mod inexplicabil, sfintele fețe nu puteau fi zugrăvite, iar icoana rămânea nedesăvârșită. Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate și-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul și a amânat lucrul pentru a doua zi.
În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă cum se petrecuse minunea.
„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.”
Mărturia scrisă, iscălită cu propria sa mână, se păstrează la Schitul Prodromu.
Chipul nefăcut de mână omenească
Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. O altă caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă — lucru care întărește credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos, de mână nepământească.
Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu cele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus, așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. O descriere rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor spune:
„Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi… cu trupul gingaș, având părul bine și cu multă cuviință legat.”
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România.
Filmul icoanei
Povestea zugrăvirii icoanei „Prodromița”, istorisită în film. Îl puteți urmări în limba română sau cu subtitrare în alte limbi.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!