Iubiți credincioși, Hristos a înviat!
Iubiți credincioși, Hristos a înviat!
Suntem în cea mai luminoasă noapte și în cea mai importantă zi de peste an. Ziua Învierii Domnului. Este Ziua care dă sens vieții omului. Cuvintele „Hristos a înviat!” nu sunt doar un salut formal sau păstrarea unei expresii din tradiție. Nu! „Hristos a înviat!” este răspunsul lui Dumnezeu la toate întrebările omului, la toate fricile și nelămuririle lui.
De multe ori, viața noastră seamănă mai mult cu o Vinere a Patimilor decât cu Duminica Învierii. Trăim neliniștiți, suferinzi, urmăriți de îndoieli și temeri. Simțim uneori că lucrurile nu merg, că viața înaintează greu, că ușile se închid și că nu mai există ieșire.
Dar iată că vine, în fiecare an, Sărbătoarea Învierii și aflăm din nou că Hristos a înviat! Aflăm că nu există întuneric pe care Dumnezeu să nu-l poată lumina, nu există cădere din care omul să nu se poată ridica, mormânt din care omul să nu poată ieși.
Ceea ce părea capăt, devine început. Mormântul devine doar o ușă prin care trecem într-o altă realitate. Și toate acestea pentru că Hristos a înviat!
Sunt cuvinte pe care le înțelegem greu sau le punem la îndoială. Și totuși, Hristos a înviat! A înviat pentru cel credincios, dar și pentru cel necredincios, pentru cel din Biserică dar și pentru cel aflat departe, pentru cel care caută și pentru cel care nu caută sau încă nu vrea să accepte. A înviat și pentru cei care întreabă: și pe mine cu ce mă ajută aceasta? Ce relevanță are pentru viața mea? Ce schimbă lucrul acesta în viața mea?
Mai întâi, învierea Domnului schimbă raportarea la moarte. Moartea nu mai este un sfârșit absolut, ci o trecere. Învierea nu anulează durerea despărțirii de cei dragi și nici durerile cu care ne confruntăm în timpul vieții pământești, dar ne eliberează de disperare. Moartea, înțeleasă în lumina Învierii, schimbă totul. Și viața și moartea capătă sens.
Apoi, Învierea ne cheamă la o viață nouă, aici și acum. Nu este doar o promisiune pentru „după” ci este o invitație la schimbare aici: să ieșim din îngustimea păcatului, din egoism și din frică acum și aici. Dacă Hristos a înviat, atunci și eu pot „învia” din mormântul blocajelor mele, dintr-o viață fără orizont.
Învierea ne mai spune și că nu suntem singuri. Hristos Cel înviat nu este o idee, ci o Persoană și o prezență. El intră în viața mea, în fricile mele, în întrebările mele, și mă luminează din interior.
Da, Învierea ne ajută cu adevărat atunci când o primim în lăuntrul nostru, pentru că ea ne schimbă din interior. Ne dă sens, ne dă nădejde, ne dă curajul și libertatea de a trăi frumos.
Hristos ne spune tuturor în această noapte sfântă a Învierii: „Veniți de luați lumină!” Să nu plecăm acasă doar cu o lumânare aprinsă în mâini. Lumânarea se va stinge curând. Ci să rămânem și la Sfânta Liturghie pentru a pleca cu lumina aprinsă în inimă. Cuvintele „Hristos a înviat!” nu sunt doar un anunț, ci invitația de a intra într-o realitate nouă prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Înviat, Iisus Hristos, Lumina lumii! Și să ducem această lumină mai departe: în casele noastre, în prieteniile noastre, în viața noastră de fiecare zi. Pentru că Hristos a înviat!”
„Rugăciunea pentru lume este rodul unei suferințe extrem de adânci și vii” – Sf. Sofronie Saharov
